Tot ce este nu exista

                  Intotdeauna m-am gadit de ce intre oamnei se leaga legaturi atat de instranse incat par de ne desprins. Spun ca par, pentru ca nu sunt invincibile, precum ar trebui. Sunt prietenii de durata, ce-i drept, insa niciodata de ne desprins. In general, cand pui intrebarea “ce apreciezi cel mai mult la o persoana de care te simti in vreun fel legata ?!” ti se raspunde “sinceritatea”.                           Sincera sa fiu, nu cred ca exista oamnei atat de devotati unul fata de celalt inat sa-si fie sinceri, asta decat daca traiesc incuiati in aceeasi camera toata viata. Atunci isi sunt sincere pentru ca vad ei insisi ceea ce ar vrea sa auda. Daca mi s-ar punemie intrbarea, cred ca m-as balbai. Sunt mai multe privinte. Poate chiar, prea multe, iar prientre astea s-ar numara si sinceritatea, insa nu pe primul loc.Sunt de parere ca, generatia nostra este una fara limite, insa exista o limita esentiala ce lipseste: prietenia. Nu doar zambetele nostre timide constituie o prietenie, ci acest sentiment se bazeaza pe mult mai mult. Exista oare acel prieten bun ? Bun.. cand zic “bun” ma gandesc la: atent, este acolo unde si cand ai nevoie. Este iubitor, stie sa mangaie, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o parere mai buna, ci este egalul tau, acest bun prieten va avea intotdeauna usa deschisa si va fi gata sa te primeasca cu dragoste. Acest prieten sties a se uite inapoi sis a-ti intinda mana, sa tea jute sa te ridici si, mai mult, sa te ajute sa mergi mai departe. E greu să il găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit! Poate nu exista, insa mi-l imaginez. Nu sunt asa, desi mi-as dori sa reusesc, dar in prezent nu prea am pentru cine. Va multumesc, oricum, celor ce sunteti macar aproape de asta.