marți, 16 iunie 2009
Zile de neuitat.
Ziua a început trimiţându-i mesaj unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, sau, în momentul acela unul dintre puţinii. : "Neaţa. Guess what... i'm so high... 2000m, chiar. Ce faci ?". - fără răspuns şi de data asta. "Nu-i nimic" - mi-am spus, "poate nu l-a primit, sau... e ocupat ?". După nici 5 minute, am auzit telefnul sunând, fericirea mi se putea citi pe chip, chiar dacă era prima dată când mă vedeai. Repede, plină de entuzians am scos telefonul din rucsac, si pac ! Parcă m-a lovit ceva în plex - era Matei. "De ce să mă sune el ?! N-ar avea niciun motiv", mi-am zis. Dar, am apăsat pe butonul verde, ce licăre disperat când sună cineva şi am zis : " Alo, da, Matei. Care-i baiu' ?" / "Bună, Rilurico, speram să te bucuri să mă a.../ L-am întrerupt:"uhm, mda, mă bucur." / "Te-am sunat să-ţi urez distracţie plăcută şi să ai grijă de tine, cu toate că Adi o să aibă mai multă grijă de voi decât aveţi voi înşivă" ......... Am făct o pauză lungă, tulburându-mă auzind acel nume. Apoi, brusc, mi-am amintit: Adi este profu', bă ! (nu eram obişnuită să îi zic aşa :D). Apoi, vocea i s-aauzit iarăşi, "Emmz, ce ai păţit ?" / " Ăm, nimic, pierdusem semnal... credeam că ai închis." (da, ştiu, prost mod de a minţi...) / "oh, ok. Distracţie plăcută încă o dată, si ai grijă, micuţo." (în mod normal mi-ar fi lăcut să-l aud că îmi zice aşa, dar nu acum ! nu acm !)....
It's all about friendship. Cristina, Ştefana, chiar şi Mmazăre au fost foarte foarte de treabă. Thank you, guys ! Nu mai zic de cei de la Salvamont, şi totţi ceilalţi. Mulţumesc mult domnului Adi pentru noua perspectivă.
It's all about friendship. Cristina, Ştefana, chiar şi Mmazăre au fost foarte foarte de treabă. Thank you, guys ! Nu mai zic de cei de la Salvamont, şi totţi ceilalţi. Mulţumesc mult domnului Adi pentru noua perspectivă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)